Compatibilizanții sunt cunoscuți și sub denumirea de compatibilizatori. Cheia pentru amestecarea, modificarea și aliajul plasticului este de a rezolva compatibilitatea diferiților polimeri, iar adăugarea unei cantități adecvate de compatibilizator pentru a-l face să aibă o compatibilitate bună este de a rezolva această problemă.
Este important să alegeți compatibilizatorul potrivit pentru a juca pe deplin proprietățile diferitelor componente și pentru a preveni defectarea produsului în procesul de utilizare finală.
În funcție de caracteristicile de interacțiune dintre polimerii matricei ai compatibilizatorilor, compatibilizatorii pot fi împărțiți în două categorii: compatibilizatori nereactivi și compatibilizatori reactivi.
Compatibilizator nereactiv
Compatibilizanții nereactivi sunt acei copolimeri care nu conțin gene reactive și nu participă la reacții chimice în timpul amestecării polimerilor.
Din punct de vedere structural, majoritatea compatibilizatorilor nereactivi sunt copolimeri bloc și copolimeri grefați sau copolimeri aleatori, precum EAA, EEA, EVA, CPE, SEBS etc.
Cu toate acestea, acest tip de compatibilizator trebuie adăugat în cantități mari.
Compatibil reactiv
Compatibilizanții reactivi reacționează în principal cu polimerul brut pentru a forma legături chimice prin propriile grupări reactive pentru a îmbunătăți compatibilitatea.
Este în general macromoleculară, iar grupa sa funcțională activă poate fi la capătul moleculei sau pe lanțul lateral al moleculei. Structura macromoleculară poate fi aceeași sau diferită de cel puțin una dintre matricea polimerică din amestec. Cu toate acestea, în diferite circumstanțe, coloana vertebrală macromoleculară ar trebui să aibă o compatibilitate bună cu cel puțin o matrice polimerică din sistemul de amestecare.
Avantajele acestui tip de compatibilizator sunt eficiența ridicată și cantitatea mică de adăugat, iar dezavantajul este că reacția secundară este mare și cerințele pentru condițiile de amestecare sunt relativ mari.